Trandafirul ne vorbeste discret despre iubire, intr-o limba cunoscuta numai de inima

                                                          Trandafirii rosii    
 Desi rosul este culoarea favorita in alegerea unui trandafir , de cele mai multe ori , semnificatia trandafirilor rosii este negativa.In crestinism , trandafirul rosu este un simbol al sangelui si agoniei lui Isus.In mitologia greaca , el reprezinta dorinta pasionala , intrucat se spunea ca Aphrodite (Afrodita) a varsat sange pe un trandafir alb atunci cand incerca sa -si ajute iubitul ranit , Adonis.In Persia , se crede ca petalele cazute ale unui trandafir rosu dintr-o gradina sunt un semn de nenoroc.In cultura moderna , trandafirul rosu a devenit o expresie aproape universal acceptata a dragostei profunde si a respectului.

Trandafirii roz
Printre semnificatiile controversate ale trandafirului roz , cea mai raspandita este aceea ca acesta reprezinta gratia si delicatetea.Trandafirii roz sunt folositi adesea pentru a spune "Multumesc" , ei fiind un simbol al recunostiinteo si respectului.Trandafirii de un roz deschis semnifica admiratia si simpatia.In mitologia romana , trandafirii roz au o semnificatie negativa, simbolizand durerea, suferinta si moartea..Atunci cand Rhoanthe a incercat pe cai necinstite sa devina zeita vanatorii si protectoarea femeilor , Apollo a transformat-o intr-un trandafir roz.

Trandafirii  galbeni

                                                   In cultura moderna , trandafirii galbeni sunt o reprezentare a bucuriei,fericirii , satisfactiei si libertatii .In folclorul islamic , se crede ca trandafirul galben este un simbol al inselaciunii, amagirii si adulterului.  

Trandafirii portocalii
Trandafirii portocaliu sunt rezultatul unei combinari genetice a trandafirilor rosii si galbeni.De aceea , ei reprezinta o impletire de entuziasm pur si dorinta pasionala.

Trandafirii roz cu galben

Trandafirii pe ale caror petale se amesteca culorile roz si galben semnifica in mod traditional prietenia si sociabilitatea.

Trandafirii albi

                         

Trandafirii albi au semnificat respectul si modestia inca din perioada crestina medievala.In acea vreme , Fecioara Maria era adesea reprezentata ca un trandafir alb simbolizand puritatea.In Wales , trandafirii albi sunt un insemn al inocentei si tacerii , fiind adesea vazuti pe mormintele unor copii.In traditia indienilor nativi americani , trandafirul alb inseamna securitate si fericire , el fiind specific obiceiurilor de nunta.

Buchetul de trandafiri rosii si galbeni

Trandafirii rosii aranjati intr-un buchet cu cei galbeni semnifica bucurie si fericire in toate aspectele unei vieti.

Buchetul de trandafiri albi si rosiiAtunci cand trandafirii rosii sunt amestecati intr-un buchet cu cei albi , acest lucru denota unitate, intelegere si interese comune.Aceasta semnificatie apartine regelui Henry al VII-lea , care a creat simbolul grafic numit "trandafirul Tudor".Acest insemn este alcatuit dintr-un trandafir alb deasupra caruia este reprezentat un trandafir rosu.Trandafirul Tudor era emblema caselor de York si Lancaster si un simbol al incheierii razboiului celor doua roze.

 

Tanarul Contemporan

      Credinta crestina este darul lui Dumnezeu ,in puterea caruia primim ca adevaruri sigure tot ce a descoperit Dumnezeu si ne invata Biserica.Ea este absolut necesara pentru mantuire,de aceea,Domnul Iisus Hristos porunceste ucenicilor inainte de inaltare:"Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.Cel ce va crede si se va boteza se va mantui,iar cel ce nu va crede se va osandi ".(Mc.16,15-16)

      In "Filocalie" vol.I,Fericitul Diadoh,episcopul Foticeii,defineste credinta ca fiind "cugetare nepatimasa despre Dumnezeu".
      In ceea ce priveste credinta tinerilor de azi putem spune ca multi dintre ei nu stiu sau nu au auzit despre adevarata credinta crestina si despre valorile acesteia.Astazi intrebarea :"esti crestin?" a devenit o intrebare la care fiecare raspunde.Dar ce inseamna cu adevarat cuvantul "crestin"? Termenul "crestin" provine din grecescul "χριστιανός"(christianos) si semnifica numele primit de cei ce s-au botezat si cred in Hristos-Dumnezeu. Numele este folosit de doua ori in Noul Testament: prima data in Faptele Apostolilor 11,26,unde se spune ca,in Antiohia,pentru prima oara ucenicii lui Hristos au fost numiti crestini; iar a doua oara in I Petru 4,16 , unde Apostolul indeamna pe cei din Bisericile Asiei :"Iar de sufera ca crestin,sa nu se rusineze, ci sa preamareasca pe Dumnezeu,pentru numele acesta".
       Astazi cei mai multi oameni (tineri) nu au gustat bucuria jertfirii si nu iubesc osteneala.A intrat in ei trandavia,interesul personal si multul confort.Lipseste marimea de suflet si jertfirea de sine.Tinerii din ziua de azi renunta la ce este frumos,la Hristos,pentru a se da pe mana diavolului,care sub diverse chipuri ii ademeneste,ispitindu-i si ducandu-i intr-o mare "ceata duhovniceasca".Sfantul Paisie Aghioritul in vol.I, spune: "Exista astazi niste copii parca fierti in apa.Judeca una,se plictisesc de alta,desi inima nu se oboseste,nici nu imbatranesc vreodata. Sa se faca monahi,li se pare greu.Sa se casatoreasca,se tem". Tot Sfantul Paisie Aghioritul compara tinerii de astazi,cu masinile noi ale caror uleiuri sunt inghetate,iar pentru ca sa poata porni trebuie sa se incalzeasca.
         Dar pe langa tinerii rapiti de diavol,sunt si tineri bine educati cu frica de Dumnezeu,care deosebesc binele de rau,implinesc poruncile,isi indeplinesc datoriile catre sine insusi: cinstirea de sine,dragostea de sine si smerenia.Acesti tineri participa activ la slujbele bisericesti,precum si la diverse activitati,pentru a promova valorile crestine : dragostea,libertatea,credinta,nadejdea,pacea,sfintenia.Pe acesti tineri putem sa-i numim crestini.Sfantul Grigorie de Nazianz referitor la educarea oamenilor si in specil al tinerilor spune: "arta artelor este sa-l formezi pe om,cea mai instabila si cea mai complicata fiinta dintre vietuitoare".Dar si cand ai reusit sa-l educi cum trebuie,vei putea avea mangaierea ca ai dat societatii un om integru! Cel ce poate imblanzi pe cei neinvatati, ca sa iubeasca invatatura si indreptarea,spune Sfantul Antonie cel Mare: "facator de om trebuie sa se numeasca".
         Cu privire la educarea tinerilor si anturajul lor,Sfantul Evagrie Ponticul spune ca "trebuie sa ai ca prieten pe cei ce pot fi de folos si de ajutor vietuirii tale.Fugi de intalnirile cu tinerii rai si scandalagii si cu nici unul din acestia sa nu locuiesti impreuna,ba si de sfaturile lor cele de nimic sa te lepezi.Caci nu locuiesc langa Dumnezeu si nici statornicie n-au.Prietenii tai sa fie tineri pasnici,frati duhovnicesti...". Intr-o cantare bisericeasca se spune asa: "Iisuse-al meu prienten bun, din zorii tineretii,/ Cu tine eu calatoresc pan-la sfarsitul vietii ".Un adevarat prieten al tanarului,poate fi chiar Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
         In lumea de azi,majoritatea tinerilor au un model dupa care se ghideaza,chiar daca acel model este negativ.Tanarul ia exemplu acelui model,pe care il urmeaza intocmai.Dar aceste modele,fie staruri de cinema, fie actori,catareti,dansatori etc., nu sunt adevaratele modele pentru un tanar crestin.In aceste modele este diavolul, care cu o vointa si cu o rautate uimitoare reuseste sa-si faca "propria gasca".Un adevarat model pentru un tanar crestin este un Sfant,care si-a trait viata in curatie,indragind virtutile si castigandu-le treapta cu treapta, pentru a ajunge in Imparatia lui Dumnezeu "unde nu este durere,nici intristare,nici suspin,ci viata fara de sfarsit".Acel model este unul sigur,adevarat,acest lucru il demonstreaza prin gradul lui de sfintenie.
        Dumnezeu cheama pe tot omul la pocainta si il asteapta,ii ofera o sansa,chiar daca a gresit.
        Unii tineri din ziua de azi  nu iau in seama chemarea lui Dumnezeu,ba chiar mai mult,unii neaga existenta Lui,insa acest lucru il fac fara ca ei sa constientizeze gravitatea actului,vorbelor rostite de ei si fara sa-si dea seama de urmarile pacatelor savarsite.
         Tanarul contemporan prefera viata lumeasca,prin care intelege:bani,femei,masini,cluburi,droguri...etc. Toate aceste lucruri inseamna pentru el fericire.Oare este aceasta fericirea adevarata? Categoric NU. Fericirea adevarata inseamna comuninunea si comunicare noastra permanenta cu Dumnezeu,Sfanta Treime, Maica Domnului, precum si cu Sfintii.Sfantul Teofan Zavoratul spune: "Adevarata fericire a omului este viata in duh, care este sufletul sufletului nostru omenesc,sufletul in sine este duh nematerial dar invelisul sufletului este insusi duhul, care este tot un element exterior nematerial".
           In lumea in care traim pacatul a devenit o moda.Acest lucru il atesta vorbele dintre oameni : "apai daca acela a facut,eu de ce sa nu fac".Pacatuim fara sa gandim,ni se pare ceva normal sa pacatuim. Sfintii dupa ce pacatuiau se rugau zile intregi ca sa fie iertati; noi,dupa ce pacatuim,in clipa urmatoare punem bazele altui pacat.Pacatuim fara sa gandim ca suparam pe Dumnezeu si fara sa ne gandim la urmarile pacatului.In momentul in care vine ispita trebuie sa stam drepti si sa o invingem.Pacatul in momentul savarsirii este "dulce", adica te bucuri,iar mai apoi iti pare rau.
           Tinerii de acum in loc sa mearga la Biserica,merg in baruri,cluburi...etc, in orice alt loc,inafar de Biserica, spunand ca numai batranii merg la Biserica.
            Cea mai mare problema pentru tanarul de azi este INTERNETUL, pe care el il considera un dumnezeu, in care iti satisfaci placerile si in care poti vedea orice.In fata calculatorului ai senzatia ca esti un dumnezeu al acestei lumi.Esti in fata calculatorului,comenzile sunt la tine, optiunile iti sunt deschise,libertatea pare totala.O explicatie pentru tendinta de a sta cat mai mult in fata calculatorului deriva din faptul ca nimic nu te satisface cu adevarat si incerci sa schimbi o dezamagire mare cu una mica, si mergi din cautare in cautare spre epuizare, intristare si neliniste.Acest lucrul il atesta si Sfanta Scriptura: "Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filosofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca,dupa intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa Hristos"(Coloseni 2,8).
               Tanarul crestin stie cum sa se comporte in societate,are o educatie buna, este o fire linistita,mereu este vesel,smerit, cu gandul la rugaciune, constient ca nu aici pe pamant este adevarata viata,ci in Imparatia Cerurilor,unde este adevarata fericire.Tanarul crestin invata pe altii valorile crestina,explicandu-i-le si chiar aratandu-i ce sa faca ca sa mosteneasca viata vesnica.Cu privire la acestea, Sfantul Teofan Zavoratul zice: "Omul simplu,care are frica de Dumnezeu este superior omului care se poarte deosebit si umbla elegant, dar care nu are printre scopurile si dorintele lui arzatoare aceea de a fi placut lui Dumnezeu.Potrivit scopului natural omul trebuie sa traiasca in duh, sa-si subordoneze totul duhului, sa fie patruns de duh in tot ceea ce este al sufletului si al trupului si in lucrarile exterioare".
                Cu toate aceste lucruri spuse rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne mai inghaduie putin timp,ca sa ne intoarcem la El,unde este adevarata fericire si adevarata viata.Amin.

Fara de "el" viata e trista...

     Zâmbetul este exprimarea plăcută a sufletului. Este urarea de bun venit a lumii sau a unor persoane în viaţa ta. Modalitatea prin care comunici că eşti ok şi prin care doreşti ca în universul interior al cuiva să se producă reacţii în raport cu tine, cel care zâmbeşte.

     Zâmbetul nu costă nimic -spunea cineva- dar valorează enorm pentru cel sau cea căruia îi dăruieşti, mai ales dacă persoana care primeşte zâmbetul tău se poate asemăna atunci cu un deşert fierbinte în care nu a mai căzut     demult o picătură de apă. Zâmbetul în acest context este o inundaţie de apă, o revărsare de viaţă pentru persoana care îl primeşte.

     Zâmbetul este gestul acceptării cuiva, amprenta caldă pe care sufletul o lasă să migreze în celălalt suflet. Este caracteristica fiinţelor umane ce doresc să construiască un pod între sufletul lor şi un alt suflet dispus să dea curs zâmbetului iniţiatic şi să îl păstreze în amintirea sa.

     Zâmbetul poate reda speranţă unei fiinţe ce a pierdut sau nu mai găseşte ultima uşă a speranţei, speranţa de la capătul speranţei.

     Zâmbetul tău nu poate muta munţii din loc, dar, dacă prin zâmbetul tău ai redat speranţa cuiva, atunci cu siguranţă, persoana care a început să spere din nou va avea resurse pentru mutarea din loc a munţilor ce s-au interpus în calea vieţii ei.